Stiai ca?
Croissantul este o specialitate de patiserie care inevitabil ne duce cu gandul la Franta.Totusi, istoria ne indica faptul ca acest produs de patiserie isi are originile in Austria. Francezii fiind insa, cei care au facut produsul celebru in lume.
Povestea croissantului incepe in Austria, pe la 1400, o data cu kipfel, un produs de patiserie care era mult mai dens si mai putin pufos decat croissantul pe care il vedem astazi. Istoria exacta a deliciosului kipfel este destul de neclara: cuvantul era folosit în bucataria austriaca inca din secolul al XIII-lea, dar nu se refera in mod special la produsul de patiserie vienez servit la micul dejun . Acest lucru se intamplă abia în secolul al XV-lea.
Istoria croissantului francez incepe in jurul anului 1839, cand un austriac pe nume August Zang a deschis o patiserie in Paris. Zang a fost primul care a introdus „kipferl” la Paris, și a făcut mici modificări la rețetă pentru a-l face mai crocant și mai pufos. El a numit aceasta varianta „viennoiserie”, un termen care se refera acum la o gama larga de produse de patiserie frantuzesti, inclusiv croissanturi.
O alta poveste sugereaza ca acest minunat produs de patiserie a fost creat in Franța în secolul al XVII-lea, cand regina Maria Antoaneta, care era originara din Austria, a adus cu ea retete austriece pentru patiserie. Croissantul a devenit popular in Franta în secolul al XIX-lea, fiind considerat un simbol al bucatariei franceze.
În anii care au urmat, croissantul a devenit un aliment de bază al patiseriei franceze, și a fost popularizat in intreaga lume, in special în Statele Unite și in alte tari europene. Astazi, croissantul este consumat pe scara largă si este considerat un simbol al bucatariei franceze si o delicatesa culinara in toată lumea.
Prima retea
De-a lungul timpului au aparut numeroase retete ale croissantului, dar prima care se refera la un croissant copt, folosind pâte feuilletée sau aluat foitaj nu a aparut decat la inceputul anilor 1900. Un brutar francez, pe nume Sylvain Claudius Goy, a scris o reteta in 1915 care în mod clar specifica folosirea foitajului (pâte feuilletée), explicand ca aluatul se rula si se lamina cu unt, la fel cum se face în cazul aluatului foitaj, deşi aluatul de croissant ar include drojdie, ingredient pe care un aluat foitaj traditional nu il include. Această tehnica – cea cu aluatul foitaj – ramane la baza croissantului modern.
Astazi varietatea de croissante si de umpluturi satisface si cele mai dificile gusturi.